de CRISTINA RIGMAN / Membră John Maxwell Team România
A fost odată o societate care evoluase până la nivelul glorificării confortului. Și apoi a venit pandemia.
Așa ar putea începe, peste ani, povestea a ceea ce trăim de peste 13 luni.
În luna februarie 2020 am semnat un contract pentru livrarea unui training planificat la începutul lunii mai, cu participanți din 10 țări europene. La final de martie, organizatorii m-au contactat cu două opțiuni: livrăm online sau amânăm pentru septembrie. Am ales, fără să clipesc, amânarea pentru septembrie. La final de martie eram încă mulți cei care credeam că, după două luni de stat acasă, vine vara, moare virusul, se termină pandemia și noi revenim la viața de dinainte. La mijlocul lunii aprilie, organizatorii m-au contactat din nou cu propunerea să încercăm totuși online. Am zis „Da, desigur, livrăm online!” fără nicio ezitare.
Ce se schimbase între timp? Făcusem cunoștință deja cu oportunitatea din criză.
Nu știu cum ați experimentat voi această situație de criză. Uitându-mă acum în urmă, îmi dau seama că pentru mine a fost un excelent prilej de transformare și progres în direcții în care nu cred că aș fi investit în absența crizei. După momentul de panică (sub impulsul gândurilor din categoria „nu voi avea cu ce să-mi plătesc facturile”, „voi rămâne fără contracte” etc., absolut legitime pentru o persoană care își câștigă existența din activități de training și consultanță desfășurate 100% față în față, majoritatea la sediul clienților, de cele mai multe ori aflat în alte țări) a venit schimbarea de paradigmă.
În perioada 22-24 martie 2020 am urmărit Summit-ul Virtual Conducerea pe timp de criză susținut de John Maxwell. Așa am descoperit oportunitatea din criză. Am reușit să aleg, intenționat și conștient, să mă uit după oportunități și să îmi concentrez energia pe ce pot să fac, nu pe ce nu mai pot să fac. Am procesat zile la rând tot ce am auzit, am participat la discuții cu colegii din echipă și am organizat o serie de conferințe despre conducerea pe timp de criză. Am vorbit oamenilor despre 8 pași și 8 valori cu ajutorul cărora ieșirea din criză nu va fi un act de supraviețuire, ci un act de curaj și progres.
1) ATITUDINEA: Să te conduci pe tine. John Maxwell întreabă retoric într-una dintre cărțile sale: „Dacă tu nu te-ai urma pe tine, de ce te-ar urma oricine altcineva?” Întâia provocare a unui lider este să se conducă pe sine, să aleagă să facă lucrurile corecte, nu pe cele acceptabile, să facă alegerile necesare, nu pe cele confortabile. Criza a separat prefăcuții de jucătorii adevărați. Întreabă-te așadar: De când a început criza, sunt în acțiune sau doar reacționez?
2) AUTO-REGLAREA: Să te cunoști pe tine însuți. Forțați de criză să petrecem mai mult timp acasă, mulți am avut revelația unui timp neașteptat cu noi înșine. Unora nu ne-a plăcut ce am descoperit. Eliberați de fuga permanentă, exonerați de responsabilitățile asumate fără să fie necesar, am dat nas în nas cu NOI, cu fricile noastre, cu aspirațiile noastre, cu visurile noastre, cu suferințele noastre. A fost foarte clar că glorificarea confortului nu este o opțiune înțeleaptă, căci în criză nu a fost nimic confortabil. Întreabă-te așadar: M-am surprins în vreun fel prin reacțiile, gândurile sau atitudinea mea de când a început criza?
3) PERSEVERENȚA: Menține-ți concentrarea. Știi povestea bătrânului indian? Acesta îi povestea unui tânăr cum fiecare ființă se naște cu doi lupi interiori: unul rău și unul bun. Tânărul l-a întrebat care câștigă. Răspunsul a fost simplu: „Cel pe care îl hrănești!” Întreabă-te așadar: Eu ce hrănesc atunci când lucrurile din jurul meu se schimbă?
4) INTEGRITATEA: Controlează-ți reacțiile. Alături de confort, societatea noastră ajunsese să glorifice, mai mult decât ar fi necesar, siguranța. Mulți oameni căutau să obțină și să păstreze o așa numită siguranță, în special a locului de muncă. Criza ne-a dovedit că ceea ce părea a fi siguranță este valabilă doar în anumite condiții. Dacă acestea se schimbă radical, așa cum s-a întâmplat din martie 2020 încoace, siguranța devine incertă. Întreabă-te așadar: Ce acțiuni pozitive pot întreprinde pornind de la efectele negative ale crizei?
5) BUNĂTATEA: Comunică înțelept. Avem cu toții dreptul să fim vulnerabili. Și asta nu ne face slabi. Dimpotrivă. Cei ce își poartă vulnerabilitatea cu curaj și smerenie sunt cu adevărat puternici. Atunci când realitatea ne provoacă, nu o ignorăm, dar, comunicând înțelept și cu bunătate, reușim să păstrăm oamenii aproape. Întreabă-te așadar: Cum am vorbit oamenilor de la începutul crizei?
6) CURAJUL: Fii vizibil/ă. Același John Maxwell spune clar: „Dacă trebuie să le spui oamenilor că tu ești liderul, atunci nu ești.” În situații de criză, mulțimile sunt agitate, iar liderii trebuie să fie parte din mulțime, dar deasupra ei. Să vadă tendințe, să anticipeze direcții, să influențeze comportamente. Toate vor trece. Ca lider, însă, nu poți să te plângi și să conduci în același timp. Întreabă-te deci: Cum m-am arătat oamenilor de la începutul crizei?
7) RESPONSABILITATEA: Redefinește realitatea. Orice criză oferă șansa unei noi realități. Cei care au curajul să vorbească, să fie vizibili și să se expună, chiar vulnerabili fiind, vor reuși să redefinească realitatea. Orice criză aduce pierderi. La final trebuie să te concentrezi nu pe ceea ce ai pierdut, ci pe ceea ce ai învățat. Întreabă-te așadar: Care au fost vulnerabilitățile mele / ale echipei / ale afacerii în această criză? Ce pot învăța din asta? Ce pot schimba și cum?
8) RECUNOȘTINȚA: Pune oamenii pe primul loc. Nu prea poți greși atunci când pui oamenii pe primul loc. Atunci când totul s-a oprit în loc, oamenii motivați și loiali au pus lucrurile în mișcare de la distanță, au găsit soluții, au inovat, și-au depășit fricile, au contribuit. Întreabă-te așadar: Cum arăt oamenilor cât de mult îmi pasă de ei?
Suntem în a treisprezecea lună de criză și ne așteaptă o vară plină de provocări. Am învățat câte ceva din primăvara anului trecut și până acum, dar mai avem încă multe de descoperit despre noi și despre ceilalți, ca să putem spune că nu doar am supraviețuit crizei, dar că am ieșit din ea mai buni. În cele din urmă, „singura garanție că ziua de mâine va fi mai bună este ca eu să fiu mai bun/ă”. (John Maxwell)
