de Sorin Popa, președintele Maxwell Leadership România
Nu știu cum a fost pentru tine, dar pentru mine, cele mai mari schimbări nu s-au întâmplat când am citit o carte bună sau am participat la o conferință. S-au întâmplat în relație. Într-o conversație sinceră. Într-un moment în care cineva a văzut în mine mai mult decât vedeam eu. Asta este mentorarea. Nu o întâlnire cu un expert, ci o întâlnire cu o versiune mai bună a ta — provocată de un om care a mai fost pe drumul tău.
Mentorarea nu e un program. Nu e o metodă. E un spațiu în care adevărul are loc să fie spus, unde creșterea se întâmplă la ritm real și unde cineva te ține responsabil nu pentru ce știi, ci pentru ce faci.
Ai nevoie de un mentor nu când ești slab, ci când vrei să fii mai bun.
Multă lume asociază mentorarea cu începutul de drum. Cu „n-am experiență, am nevoie de cineva care să mă învețe.” Dar adevărul e că ai nevoie de mentorare nu doar când nu știi, ci mai ales când ai realizat deja lucruri și simți că te poți plafona. Când știi destul cât să mergi singur, dar ai nevoie de cineva care să te țină conectat la chemarea ta. Când ai oameni în spate și trebuie să decizi încotro îi duci.
Mentorarea nu îți oferă control. Îți oferă claritate. Și uneori, claritatea doare. Dar e singurul drum prin care creșterea devine sustenabilă.
Mentorul nu trage de tine. Îți arată unde tragi tu de timp.
Dacă te-ai întrebat vreodată de ce nu înaintezi, chiar dacă ai idei bune, ai planuri, ai chiar și resurse… poate ai nevoie de alt tip de întrebare. Poate ai nevoie de cineva care să te întrebe: „De ce te tot ocolești pe tine însuți?”
Asta face mentorul. Nu te ceartă. Nu te repară. Dar nici nu te menajează. Te ține la adevăr. Și dacă e un mentor bun, nu te trage după el. Te lasă să mergi. Sau să te oprești — dar conștient că asta a fost alegerea ta.
Am văzut mentori care și-au irosit energia încercând să tragă de ucenici care nu voiau cu adevărat. Și am învățat că e o regulă simplă: nu ridica pe cineva care nu vrea să se ridice. Mentorarea e o relație între doi oameni care merg în aceeași direcție, cu ritmuri diferite, dar cu dorință comună de creștere.
Când mentorul devine model, nu mai ai nevoie să întrebi ce să faci.
Un mentor adevărat nu este doar o sursă de sfaturi. Este o sursă de exemplu. Îl vezi cum gândește. Cum acționează. Cum se uită la oameni. Cum își asumă greșelile. Cum spune „nu știu” cu demnitate. Și toate astea devin lecții pe care nu ți le predă. Ți le arată.
Când am fost mentorat, cel mai mult m-au marcat nu răspunsurile primite, ci felul în care mentorul meu trăia întrebările. Cu răbdare. Cu responsabilitate. Cu integritate. Asta m-a învățat mai mult decât orice teorie de leadership.
Mentorarea nu e despre ce înveți. Mentorarea e despre cine devii.
În fiecare relație de mentorare autentică, există un moment în care te simți golit. Nu mai știi ce urmează. Nu mai ai chef să te minți. Și exact acolo începe creșterea. Adevărată. Durabilă. Personală.
Un mentor nu îți dă succesul. Îți dă structura care te ajută să îl porți. Nu îți oferă un plan magic. Îți oferă o oglindă — și uneori e greu să te uiți în ea. Dar dacă alegi să rămâi, să înfrunți, să îți asumi… n-o să mai fii același.
Când vrei mai mult, devii mai mult.
Și când alegi să nu mergi singur, ajungi mai departe decât ai putea ajunge vreodată pe cont propriu.
Vrei să înțelegi mai profund puterea mentorării? Descoperă cartea lui Sorin Popa și fă următorul pas spre creșterea ta. O poți comanda aici.
