Articol de John C. Maxwell, tradus și adaptat pentru cititorul român de echipa Maxwell Leadership România. Originalul, în engleză: The Relentless Pursuit of Improvement.
În ultimele săptămâni, munca m-a purtat din Peru până în Paraguay. Apoi am plecat într-un weekend doar cu Margaret, soția mea, ca să sărbătorim 50 de ani de căsnicie. Pe tot drumul m-am gândit la propria mea călătorie de creștere.
Nu e niciun secret că eu cred că un singur lucru îți garantează că ziua de mâine va fi mai bună: creșterea.
Nu e niciun mister nici că, pentru mine, creșterea personală este treapta spre succes pentru orice lider. Dacă vrem, tu și eu, să rămânem în față și să-i conducem pe alții, trebuie să facem munca ce ne ține în față.
Trebuie să ne îmbunătățim continuu.
Dar, în timp ce caut să devin mai bun, știu că există un lucru după care nu trebuie să alerg: perfecțiunea. Perfecțiunea e o capcană. Îmi place ce a spus scriitorul Jon Acuff într-un interviu:
„Perfecționismul nu se termină niciodată. Asta e minciuna. Nu există perfect, întotdeauna te poți îmbunătăți. Așa că perfecționismul trasează o linie de sosire care se tot mută și se tot îndepărtează, una la care nu ajungi niciodată.”
Îmi place ideea liniei de sosire care se tot îndepărtează din două motive. Primul: când alergăm după perfecțiune, vom da mereu peste încă un loc în care avem nevoie să ne îmbunătățim. Așa că linia se va muta mereu.
Al doilea motiv: am ajuns să înțeleg că, atunci când vine vorba de creștere personală, ținta va fi mereu puțin dincolo de puterea mea de a o atinge. Întotdeauna voi putea deveni mai mult.
Iată cel mai mare adevăr pentru un lider: creșterea personală nu are linie de sosire.
Vei avea termene pentru proiecte și momente în care trebuie să-ți lași munca să plece în lume, pentru că așa e munca. Faptele și acțiunile au limite. Creșterea și potențialul tău nu au!
Vei avea mereu loc pentru mai mult, cu o singură excepție: dacă îți pui ștacheta atât de jos încât o treci ușor.
Exact asta fac unii lideri: coboară ștacheta pentru ei și pentru echipa lor, ca să ajungă la acel sentiment închipuit de perfecțiune. Dar când cobori ștacheta, cobori și plafonul a ceea ce poți realiza tu sau echipa ta. Goana după perfecțiune îți limitează, de fapt, potențialul, în loc să-l elibereze.
Dacă ți-aș putea face azi un singur dar, acela ar fi să te scot din capcana perfecțiunii. Nu trebuie să fii perfect, dar trebuie să te îmbunătățești! Mai mult, trebuie să te angajezi să cauți neobosit să devii mai bun. Pentru un lider, a deveni mai bun nu e deloc un hobby. Trebuie să-ți faci timp ca să te îmbunătățești într-un fel, în fiecare zi.
Nu trebuie să fii perfect, dar trebuie să te îmbunătățești!
John C. Maxwell
Trei chei pentru căutarea neobosită a progresului
Cu asta în minte, iată trei chei care te ajută să cauți neobosit să devii mai bun:
- Smerenia. Să știi că ai loc de creștere este primul pas spre a crește. Smerenia înseamnă să-ți vezi limpede punctele tari și punctele slabe. Știi ce faci bine, dar ai putea face și mai bine. Și știi ce nu faci bine, dar alții te pot completa.
- Curiozitatea. O minte închisă e o minte care stagnează. Dacă vrem ca mintea noastră să crească, trebuie s-o ținem deschisă. Asta înseamnă să fim curioși față de noi înșine, față de oamenii noștri și față de lumea în care trăim. Așa că pune întrebări. Încearcă lucruri noi. Prezintă-te unor oameni noi. Lasă curiozitatea să deschidă uși pe care nici nu te-ai fi gândit să le deschizi.
- Îngăduința față de tine. Aici ar putea sta și alte cuvinte, dar cred că îngăduința pe care ți-o arăți ție însuți este o parte trecută cu vederea a creșterii personale. Și tocmai pe ea ți-o fură perfecționismul: puterea de a te ierta când greșești. Pentru că eșecul este o parte esențială a creșterii, trebuie să învățăm să-l primim, să învățăm din el și să devenim mai buni datorită lui! Îngăduința ne dă voie să facem exact asta.
Am 72 de ani și mă trezesc în fiecare dimineață cu convingerea fermă că voi întâlni pe cineva sau ceva care mă poate învăța ceva nou, și chiar o va face, dacă îi dau voie.
Încep fiecare zi știind că nu sunt perfect și că nu voi fi niciodată. Dar e în regulă: nu trebuie să fiu perfect. Trebuie doar să fiu puțin mai bun.
Scriitorul George Will a spus-o așa: „Goana după perfecțiune stă adesea în calea progresului.”
Nu alerga după perfecțiune ca lider, aleargă după progres. Fă ca ziua de azi să fie mai bună decât ieri, ca mâine să poată fi mai bine decât azi. Căutarea neobosită a progresului va duce departe orice lider.
ÎNCEARCĂ AZI
Ce înseamnă asta pentru tine
Alege săptămâna asta un singur lucru pe care îl ții pe loc pentru că „nu e încă perfect”: un proiect, o prezentare, o discuție pe care o tot amâni. Termină-l în forma lui de acum, lasă-l să plece în lume și apoi întreabă un om în care ai încredere ce ai putea face puțin mai bine data viitoare.
Întrebări frecvente
De ce spune John C. Maxwell că perfecționismul e o capcană?
Pentru că perfecțiunea nu are capăt. De fiecare dată când te apropii de ea, descoperi încă un lucru de îmbunătățit, așa că linia de sosire se mută mereu. În loc să te elibereze, goana după perfecțiune îți limitează potențialul.
Care este diferența dintre a căuta perfecțiunea și a căuta progresul?
Perfecțiunea îți cere să fii fără greșeală, așa că unii lideri ajung să coboare ștacheta ca s-o poată atinge. Progresul îți cere doar să fii puțin mai bun decât ieri, în fiecare zi. Pentru John C. Maxwell, creșterea personală nu are linie de sosire, așa că progresul e singura țintă care te ține în mișcare.
Ce înseamnă îngăduința față de tine în creșterea personală?
Înseamnă să te ierți atunci când greșești. Eșecul face parte din creștere, iar îngăduința îți dă voie să-l primești, să înveți din el și să mergi mai departe mai bun. Perfecționismul îți fură exact această putere.
Cum pot să mă îmbunătățesc puțin în fiecare zi?
Începe cu smerenia: recunoaște ce faci bine și unde ai loc de creștere. Rămâi curios: pune întrebări, încearcă lucruri noi, cunoaște oameni noi. Și pleacă de acasă dimineața convins că cineva sau ceva te va învăța ceva nou în ziua aceea, dacă îi dai voie.
