de PAULA IONESCU / Mentor Metoda Maxwell de Comunicare
Când ne gândim la comunicare pare ceva simplu, ceva ce facem în fiecare zi, ceva ce vine de la sine.
Ei bine, dacă e să fiu sinceră cu tine, cred că exact la acest punct încep să apară problemele. Cei mai mulți oameni au impresia că dacă au deschis gura și au spus ceva, asta înseamnă comunicare. Cei mai mulți oameni au impresia că ei comunică, când în realitate ceea ce fac e doar să vorbească.
A vorbi nu înseamnă a comunica.
Atunci când discutăm despre comunicare și, mai ales atunci când discutăm despre comunicare eficientă, e nevoie de mai mult.
Există lucruri pe care fiecare dintre noi putem să le facem pentru a fi mai eficienți în comunicare. Și ghici ce?! Există și bariere pe care fiecare dintre noi trebuie să le depășim atunci când ne dorim să fim mai eficienți în comunicare.
În cartea lui „Toți comunicăm, dar puțini stabilim și relații”, John C. Maxwell vorbește despre 4 dintre aceste bariere care ne pot împiedica în procesul de comunicare.
1. Presupunerile – „Eu știu deja ce știu, simt și vor ceilalți”
Știi oamenii aceia care știu ei mai bine ce e în mintea și în sufletul oamenilor din fața lor? Oamenii aceia care știu ce ai tu nevoie înainte ca tu să le spui.
Te provoc la un moment de sinceritate…
Ți s-a întâmplat vreodată să presupui că știi ce știe omul din fața ta, să presupui că știi ce simte, că știi ce își dorește? Și poate, după ceva timp să îți dai seama că presupunerea ta a fost greșită?
Cred că nu sunt singura care se face vinovată de formularea unor persupuneri cu privire la anumiți oameni. Și mai e ceva… Nu presupunem doar că știm ce e în mintea și în sufletul lor – mai presupunem și că ei ar trebui să știe ce e în mintea și în sufletul nostru. Știi despre ce vorbesc?!
„Mă așteptam să te prinzi singur”. „Mi se părea normal să înțelegi ceea ce am vrut să spun”. Cum adică?! Tu nu citești minți?
Râdem, glumim, dar așa cum spune și Jerry Ballard, „toată comunicarea cu rezultate greșite este urmarea diferitelor presupuneri.”
Adevărul e următorul: Ce e în mintea mea, nu e în mintea ta. Ceea ce e în mintea ta, nu e și în mintea mea. Presupunerile nu înseamnă nimic altceva decât timp în plus de care va fi nevoie pentru clarificare. De ce să nu facem asta de la bun început?
⚠️Nu uita: ori de câte ori faci o presupunere în privința cuiva, pierzi șansa de a-l cunoaște cu adevărat pe acel om, de a vedea ce gândește și ce își dorește.
2. Aroganța – „Nu am nevoie să știu ce știu, simt și vor ceilalți”
Știi oamenii aceia pentru care părerea celorlalți, ideile celorlalți, sentimentele celorlalți par să nu conteze? „Pe mine chiar nu mă interesează ce simt, ce cred și ce vor ceilalți. Nu e problema mea.” E chiar enervant, nu-i așa?
Persoanele arogante sunt axate pe ele. Tot ce contează sunt ele, ceilalți nici măcar nu se ridică la nivelul lor și, deci ce sens are să le asculte ideile? Sunt acei oameni pentru care o discuție, o conversație înseamnă exprimarea propriei păreri, propriului punct de vedere. Restul nu mai contează.
Ceea ce e important să realizăm e că universul nu se învârte nici în jurul nostru. Dacă uităm să recunoaștem importanța celorlalți, valoarea oamenilor din viața noastră, dacă uităm să recunoaștem puterea mai multor minți nu facem decât să îngreunăm procesul de comunicare.
Louis D. Brandeis spune așa: „Nouă din zece controverse serioase care apar în viață sunt urmarea unor neînțelegeri, fiindcă o persoană nu a observat faptele care pentru alții sunt importante sau nu reușesc să aprecieze punctele lor de vedere”.
⚠️Oamenii din viața noastră sunt importanți. Nimeni nu e cel mai important. Fiecare om vine cu lecții, vine cu idei, vine cu ceva din care putem învăța, ne putem lărgi perspectivele, putem să ne gândim și din alt punct de vedere.
3. Indiferența – „Nu vreau să știu ce simt, știu sau vor ceilalți”
La punctul anterior discutam despre aroganță și despre sentimentul de superioritate. Totuși, există și situații în care se poate ca oamenii să nu se simtă superiori celor care îi ascultă, dar totuși să nu facă niciun fel de efort pentru a afla câte ceva despre oamenii din fața lor.
Dar, vin și te întreb… cum putem găsi lucrurile pe care le avem în comun, lucrurile care ne leagă dacă noi suntem indiferenți?
John Maxwell spune așa: „indiferența este realmente o formă de egoism. Cei care comunică și sunt indiferenți sunt concentrați pe ei însiși și pe propriul lor confort, în loc să gasească cea mai bună cale de a relaționa cu ceilalți.”
⚠️Acordă-le oamenilor importanța pe care fiecare dintre noi o merităm.
4. Controlul – „Nu vreau ca alții să știe ce știu, simt sau vreau eu”
Nu știu cum ești tu, dar știu cum pentru mine era important ca oamenii din jurul meu să nu știe ce simt, să nu știe ce vreau, ce gândesc. Simțeam că dacă împărtășesc aceste lucruri cu oamenii din jurul meu sunt vulnerabilă. În primul rând oamenii vor știi punctele mele sensibile și vor știi „unde să lovească”. Apoi vor știi ideile mele… și dacă le vor pune ei mai întâi în aplicare?
Doamne, când mă uit în spate nu pot decât să fiu recunoscătoare pentru felul în care mi-am schimbat mentalitatea, pentru toate conștientizările avute și pentru că nu mai gândesc așa cum obișnuiam să o fac.
⚠️Comunicarea nu este despre cine e mai deștept, despre cine e mai tare, despre ale cui idei sunt mai bune. Comunicarea este despre cum găsim împreună cele mai bune idei.
În general, viața noastră nu este despre a concura cu cei din jurul nostru, ci despre a ne bucura de ei, de prezența lor, de experiențele pe care le trăim împreună. Iar atâta timp cât tu nu ești deschis, nu-ți dai voie să fii vulnerabil în fața oamenilor (desigur, la momentele potrivite), dacă nu-ți dai voie să fii autentic, nimic din ceea ce am spus mai sus nu se poate împlini.
Fii uman, fii deschis, fii prezent.
Tu ai întâlnit barierele acestea în viața ta?
Fie la tine, fie la oamenii din jurul tău?
Cum le-ai depășit?
