de Tim Elmore
Recent am citit două știri care m-au uimit. Un tânăr din India a decis să-și dea în judecată părinții pentru că i-au dat naștere. Argumentul lui era că el nu a cerut să fie născut în această lume nebună și că-și dorește bani drept despăgubire pentru că trebuie să îndure asta. Nu glumesc.
O altă știre relata că niște părinți au ales să-și dea copiii adulți în judecată pentru că nu le-au oferit nepoți. Ei considerau că au ajuns la vârsta la care merită să se bucure de acest beneficiu, iar copiii lor au eșuat în a le oferi asta. Din nou, nu glumesc.
Deci, de ce auzim despre tot mai multe astfel de experiențe?
O mentalitate de victimă în expansiune
Eu susțin că un număr tot mai mare de oameni din ziua de azi se simt copleșiți și caută alinare. De-a lungul timpului, ei dezvoltă o „mentalitate de victimă” și simt că viața le-a dat doar pase proaste. O mentalitate de victimă este o stare de spirit în care o persoană se simte neajutorată, ca și cum lumea ar fi împotriva ei. Oamenii cu mentalitate de victimă pot simți plăcere atunci când primesc atenție sau milă ca urmare a nenorocirilor care li se întâmplă. Aceștia pot avea, de asemenea, o „plăcere” perversă de a arăta prejudiciul cauzat de alții și de a crea un sentiment de vinovăție. Ei simt eliberare când refuză să își asume responsabilitatea pentru o problemă. Cei cu mentalitate de victimă au frecvent un sentiment de elitism moral, simțindu-se superiori altora care se bucură de noroc. Termenul este folosit, de asemenea, cu referire la tendința de a da vina pe altcineva pentru propriile nereușite.
Adesea, adolescenții pot deprinde mentalitatea de victimă pentru că au fost cândva victime. Un studiu realizat de Barna Group arată că 82% dintre membrii Generației Z consideră că au trecut prin cel puțin o traumă, iar pentru mulți dintre ei, aceasta a fost pandemia de COVID-19.
Imaginează-ți cum e să crești într-o lume precum cea de azi. Uită-te în jur și poți descrie cu certitudine societatea ca:
- Divizată. Copiii îi văd pe adulți ca fiind polarizați de prea multe probleme și incapabili să facă compromisuri.
- Depresivă. Copiii își văd colegii mai mari și părinții suferind din cauza sănătății mentale precare.
- Bolnavă. Copiii au văzut milioane de oameni infectați și un milion de oameni murind din cauza infecției cu Covid.
- Distructivă. În 2022, copiii au asistat la mai multe atacuri armate decât numărul de zile într-un an.
- Nesigură. Cultura și economia este atât de imprevizibilă încât copiii simt extrem de multă nesiguranță în ce privește viitorul.
Mentalitatea de victimă este o trăsătură de personalitate dobândită: persoana se consideră o victimă a acțiunilor negative ale altora, chiar și atunci când dovezile arată contrariul. Acesta se dezvoltă în urma unui proces clar de gândire și a unei atribuiri. Preocuparea mea este că, din cauza perioadei dificile în care trăim, cu o populație adultă care nu înțelege cum să îi scoată pe tineri din această mentalitate de victimă, am putea vedea trei generații întregi (Milenialii, Generația Z și Generația Alfa) ajungând la vârsta adultă cu acest tip de mentalitate. Psihologii politici Bar-Tal și Chernyak-Hai scriu că mentalitatea colectivă de victimă se dezvoltă în urma unui progres al realizării de sine, a recunoașterii sociale și, în cele din urmă, a încercărilor de a menține statutul de victimă.
Eu nu mă sperii ușor, însă asta mă înspăimântă.
Ce putem face?
Dă-mi voie să reamintesc că nu sugerez că adolescenții se prefac a fi victime. Mulți dintre ei chiar au fost cu adevărat victime. Ceea ce contest este mentalitatea cu care ei vor rămâne, de a sta într-o stare de neajutorare, cu o poziționare externă a controlului, mereu dependenți de cineva care să le rezolve problemele. Când tinerii adoptă mentalitatea de victimă, aceștia experimentează sentimente de tipul:
- viața lor este o serie de dificultăți care îi vizează direct;
- majoritatea aspectelor vieții sunt negative și în afara controlului lor;
- din cauza dificultăților din viața lor ei merită simpatie;
- au prea puțină putere să schimbe lucrurile sau responsabilitatea de a rezolva problemele.
În continuare voi prezenta câțiva pași pe care îi putem face atunci când ne confruntăm cu prieteni/membri din familie care se simt în felul acesta:
1. Prima dată ascultă și apoi vorbește.
Prea des tragem concluzii pripite și îi acuzăm că nu au tărie de caracter. Deși poate fi adevărat, vom avea mai mult succes dacă îi ascultăm și empatizăm cu ei. Dacă se vor simți auziți, avem o șansă mai mare să colaborăm pentru un plan de îmbunătățire. Ascultă, empatizează, apoi îndrumă, aceasta este ordinea corectă. Ascultarea este aproape egală cu iubirea.
2. Ajută-i să se ierte pe ei înșiși și pe ceilalți.
Un adolescent cu o mentalitate de victimă alege, de obicei, etichete pentru el însuși sau pentru alții. Pentru a-l scăpa de acest handicap, condu-l printr-un proces de identificare a persoanelor pe care trebuie să le elibereze și să le ierte, începând cu el însuși. Am convingerea că mentalitatea victimelor pornește de la un sâmbure de adevăr. Iertarea poate duce la descoperiri semnificative.
3. Trage-i la răspundere pentru a-și asuma progresul.
Deseori spun o poveste a unei persoane care a fost victimă, dar care și-a asumat responsabilitatea pentru ceea ce a pățit. Timothy Alexander este un prieten care a rămas paralizat după ce a suferit un tragic accident de mașină. Are cea mai bună atitudine din lume. Apoi transpun cum ar putea arăta acest tip de atitudine la adolescenții de astăzi. În definitiv, îi responsabilizez pentru această mentalitate.
4. Identifică un pas de acțiune pe care îl pot face pentru a se îmbunătăți astăzi.
Într-un final, decidem împreună cel mai bun prim pas pe care ei îl pot face în această direcție. Cum ar arăta dacă ar îmbrățișa chiar acum „mentalitatea creatoare” în loc de „mentalitatea de victimă”?
Mentalitatea de victimă
- Mă concentrez pe slăbiciuni
- Văd tot ce am ratat până acum
- Găsesc scuze pentru problemele mele
- Îi acuz pe alții
- Am o mentalitate fixă
- Repet cicluri ineficiente
Mentalitatea creatoare
- Mă concentrez pe ce pot îmbunătăți
- Văd lucrurile pentru care pot fi recunoscător
- Fac planuri pentru a rezolva problemele
- Îmi asum responsabilitatea
- Am o mentalitate de creștere
- Accept provocări noi
Dr. Steve Maraboli a spus: „Plângerile, dramele, văicărelile, reproșurile și toate scuzele tale nu te-au adus niciodată, nici măcar cu un singur pas, mai aproape de obiectivele și visurile tale. Renunță la balivernele tale. Renunță la iluzia că meriți mai mult și mergi și obține ceea ce îți dorești.”
TE ÎNTREBI CUM POȚI PREGĂTI URMĂTOAREA GENERAȚIE PENTRU SUCCES?
Este de folos atunci când știi cum să vorbești pe limba lor – cum gândesc – pe ce pun ei preț.
Tim Elmore este cel mai mare expert al Americii în ceea ce privește noile generații, iar noua lui cartea „Un nou tip de diversitate” conține tot ceea ce trebuie să știi despre cum să te conectezi cu – și să influențezi – tinerii lideri din viața ta.
Cartea a fost tradusă și în limba română și o poți achiziționa de aici.
